4. REALITATEA ÎNVIERII
Învierea lui Cristos
Capitolul 15
20 Dar acum, Cristos a înviat din morți, fiind începutul
c [învierii] celor adormiți
d.
Note de subsol
c Lit.: primul rod, pârgă. Sfântul Paul foloseşte aici o imagine sugestivă: pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Dumnezeu, evreii îi ofereau primele, cele mai bune roade ale pământului. Astfel, la sărbătoarea Paştelui, comunitatea oferea o jerbă alcătuită din primele spice coapte ale anului, iar la Rusalii, două pâini dospite (Lev 23,9-14; 23,15-21). În faţa secerişului morţii, Cristos devine astfel "primul rod" al secerişului vieţii. Pentru cel care are simţul naturii şi al liturgiei, termenul indică secerişul început deja, iar sfântul Paul introduce şi ideea de cauzalitate: Cristos nu este doar un mort înviat, ci este Cel Înviat din morţi care cauzează învierea morţilor.
d Într-o societate în care evenimentele vieţii erau trăite împreună, în comunitate, moartea era o intrare în somn în raport cu care învierea este ca o trezire. Verbul folosit aici pentru "a muri" este koimaô = a adormi, de la care vine şi koimeterion = dormitor (cimitir).